APA – IZVORUL VIEŢII ŞI AL SĂNĂTĂŢII

Apa este viaţă

Reprezintă o componentă fundamentală a organismului uman, fiind o substanţă absolut indispensabilă vieţii, indiferent de forma acesteia. Sursele de apă atrag toate formele de viaţă şi nu întâmplător aşezările omeneşti s-au dezvoltat în jurul unor râuri, lacuri sau mări. 75% din suprafaţa planetei noastre este alcătuită din apă, însă doar 1% se poate utiliza ca apă potabilă. Acest procent deja descurajant continuă să se diminueze.

Astfel, se poate vorbi de o criză a apei, situaţie întarită şi de ultimele statistici alarmante conform cărora, din cauza poluării sau lipsei de apă potabilă, în lume mor zilnic 35,000 oameni, dintre care 5,000 sunt copii. Dacă secolul trecut a fost secolul petrolului, atunci acesta este cu siguranţa secolul apei.

Apa reprezintă cel mai important aliment şi este de neînlocuit. Deşi apa este prezentă în diverse alimente, omul nu se poate lipsi de apa potabilă. Dacă poate rezista fără hrană timp de  2-3 săptămâni, fără apă omul nu poate tri mai mult de 3-5 zile.

Apa, atât de valoroasă pentru sănătate, este adesea înlocuită cu diverse băuturi (cafea, răcoritoare, alcool etc.). O dată cu consumul acestora, organismul are nevoie de tot mai multă apă pentru a putea elimina substanţele nocive din compoziţia lor.

Rolul apei în organismul uman

Apa are o deosebită importanţă pentru organismul uman, reprezentând mediul în care se desfăşoară toate procesele biologice specifice. Este un compus indispensabil vieţii. Pierderea a 10% din apa organismului provoacă moartea. Mai mult decât atât, apa reprezintă aproximativ 70-75% din greutatea totală a unei persoane adulte, iar la nou-născuţi poate ajunge chiar la 80%. Procentul cel mai mare de apă se află în sânge, creier, muşchi, rinichi şi plămâni (75-80%). Ţesuturile osos, cartilaginos şi adipos (gras) conţin între 20-30% apă.

În organism, apa îndeplineşte multiple funcţii:

• participă la digestia alimentelor;
• dizolvă substanţele nutritive pe care organismul le primeşte prin hrană, le transportă la celule unde sunt metabolizate şi apoi transportă resturile rezultate la organele de eliminare: rinichi, intestin gros, piele, plămâni;
• menţine constantă temperatura corpului;
• participă la metabolizarea şi eliminarea toxinelor;
• întreţine funcţionarea normală a inimii şi circulaţia sângelui;
• asigură funcţionarea ţesutului muscular, a sistemului osos, a ţesutului cerebral şi a sistemului nervos.

Pentru menţinerea funcţiilor vitale precum şi a sănătăţii, un adult trebuie să consume zilnic 2-3 litri de apă în funcţie de activităţile fizice şi condiţiile climatice. Anual el introduce în organism aproximativ 1.000 litri de apă sau 60.000 litri într-o perioadă medie de viaţă.

Pentru a evita pătrunderea în organism, o dată cu această cantitate de apă, a unor compuşi dăunători sănătăţii este absolut necesar ca apa potabilă să fie pură. Această cerinţă este fundamentală pentru a asigura o sănătate bună.

Organizaţia mondială a sănătăţii (OMS) a inclus apa în cei 12 indicatori de bază ai stării de sănătate. Conform statisticilor comunicate, în prezent, 80% dintre bolile contemporane sunt în legătură directă cu apa potabilă. Multe persoane consumă apă minerală drept apă de băut, însa apele minerale nu sunt un înlocuitor al apei de băut. Celula umană preia substanţele minerale de care are nevoie din alimente. Aceste substanţe sunt compuşi anorganici preluaţi din sol de către plante şi utilizaţi de acestea în procesul de fotosinteză pentru formarea substanţelor nutritive ce hrănesc omul. Doar astfel de minerale pot fi asimilate de organism. Cele din apă nu prezintă importanţă fiziologică şi, în funcţie de predispoziţia organismului, se depun în rinichi, vezica biliară, ţesutul cerebral etc.

La persoanele cu un consum ridicat de grăsimi, calciul şi magneziul se pot depune pe pereţii vaselor de sânge conducând la arteroscleroză şi îngustarea vaselor sanguine. Consecinţele sunt: creşterea tensiunii arteriale şi complicaţiile cardiace, pulmonare sau cerebrale. Apele minerale intră în categoria apelor balneoclimaterice si au o utilizare specială şi o anumită destinaţie în funcţie de afecţiunea pentru care sunt recomandate.